Gand despre Paula

Draga Paula,

Nu ne-am cunoscut niciodata fata in fata, dar sufletele noastre s-au (re)cunoscut si astfel, dintr-o colaborare punctuala pe care eu ti-am solicitat-o pentru un articol, conversatiile noastre s-au extins si au inflorit peste ani.

De la prima interactiune, m-a surprins placut lipsa ta de...aroganta/importanta vis-a-vis de rolul pe care il aveai atunci intr-o companie mare, dar si umanitatea ta si dorinta de a da mai departe. Astfel ca, atunci cand ti-am solicitat un interviu care sa deserveasca specialistii in Outsourcing din Romania, ai acceptat cu bucurie si ti-ai dat silinta sa iasa cat mai bine si sa fie un material valoros.

Peste ani, ai venit tu catre mine pentru a-mi cere parerea, feedbackul, consultanta. Decisesei sa faci o schimbare importanta in cariera, dar, mai ales in viata ta. Te-am apreciat ENORM pentru curaj. Te-am aplaudat. Te-am sustinut. Te-am admirat. Te-am ajutat cum am putut si ti-am urmarit parcursul, zambind cand ti-am vazut visul implinit. Cand eu m-am mutat din Londra in Romania, tu te-ai mutat de la Cluj in Londra. Un fel de schimb geografic...amandoua alergam sa implinim cate un vis. 

Las mai jos o frantura din ultimul tau mesaj. L-am recitit la plecarea ta si mi-a dat o cheie de a intelege ceva atat de greu de inteles: 

" Ce am descoperit e ca viata si calea ei e neinteleasa, dar mareata. Te conduce sa intalnesti si sa vezi oameni care au nevoie de ceea ce ai tu de oferit, asta cu conditia sa te deschizi spre ea si sa fii sincer cu ce iti doresti de la ea si de la tine. Si asta e doar un inceput." (Paula catre Roberta) 

Drum lin, Paula! Viata are, intr-adevar, calea ei de neinteles, dar am incredere ca este mareata, iar tu te bucuri acum de aceasta MARETIE.  <3