Îmi spun că ai fost o flacără, ai luminat și acum ești tu lumină.

Te-am așteptat în fața biroului tău din Londra, erai supărată pe șefii tăi, voiai să transformi mai repede decât era organizația pregătită. Ne-am îndreptat către muzeul Tate și acolo pe pod mi-ai împărtășit din ofurile tale. Erai frumoasă în paltonul tău albastru care contrasta puternic cu părul tău negru. Mi-ai arătat în zare apartamentul tău cu vedere la Tamisa. Cumva te regăseai în viața londoneză. Ne-am despărțit pe pod după ce ne-am îmbrățișat. Nu știam atunci că era pentru ultima oară.  Am plecat cu acel sentiment că de data asta vorbele mele nu ți-au fost de ajuns, sufletul tău nu primea ceea ce avea nevoie. M-am dus să colind orașul la pas, în timp ce tu te-ai dus pe drumul tău.

Apoi mi-ai scris, erai fericită că mergeai în Bali, locul unde fusesem împreună într-un retreat și m-am bucurat pentru tine. Aveai nevoie să te regăsești. Ți-am spus atunci că odată voi închiria acolo o casă pentru mine și ai mei - trei luni, și mi-ai spus să-ți dau de știre când vreau să fac asta, căci vii și tu. 

Apoi vestea că ai plecat m-a lovit. Rău. Am recapitulat că ne-am văzut în viața asta de 7 ori dar au fost pline de sens și suficiente să înțeleg că îmi câștigasem o prietenă de suflet ceea ce e mai greu în această etapă a vieții mele. Am descoperit o femeie cu scut puternic și un suflet fragil. Un lider ambițios pentru care cerul era limita. Un profesionist dornic să rămână relevant, să învețe, să facă mari transformări în business-urile în care opera. Un lider pasionat de ceea ce lasă în urmă. O femeie fragilă dornică de a primi și oferi iubire. 

Ai venit spre mine la o conferință la Cluj cu oarecare timiditate și cumva așa a început prietenia noastră între București, Cluj, Valencia, Londra sau Bali. De când nu mai ești aici, mă gândesc adesea la tine. La ceea ce ai oferit. La cei ce te-au rănit sau nedreptățit. La ceea ce ai construit. La accentul tău de clujeancă de care erai mândră. La obiectivele tale ambițioase, mult mai ambițioase ca ale mele 😊 Uneori plâng căci doare. Alteori îmi spun că ai fost o flacără, ai luminat și acum ești tu lumină. 

Rămas bun, draga mea.